Începuturi

_{Istoria Petromidia a început în urmă cu peste 40 de ani.}

Istoria Petromidia a început în urmă cu peste 40 de ani. Se spune că amplasarea combinatului de la Năvodari a fost decisă abia după un survol cu elicopterul. Atunci, responsabilii vremii au hotărât că actuala poziție a Petromidiei este perfecta, pentru că îndeplinește toate condițiile: apropiere de mare, de o localitate care putea fi dezvoltată și spațiul vast pe care se putea întinde.

Nu este de mirare că Năvodariul, la început doar o așezare mica, formată în special din pescari și crescători de animale, a avut o ascensiune fulminantă în timp. La începutul secolului XX număra 500 de locuitori, apoi populația a crescut în 1975 la 7.000 de locuitori.

Explozia demografică a avut loc în anii ’80, când în Năvodari trăiau deja 26.000 de oameni, iar în prezent, vorbim despre unul dintre cele mai importante orașe din Dobrogea, cu 40.000 de locuitori.

La mijlocul anilor 1970, în zonă era, practic, o mlaștină. Puțini știu că din suprafața totală de 480 de hectare pe care o ocupă Petromidia, 37 de hectare au fost recuperate din mare. Primul ţăruş a fost batut la 9 iulie 1976. S-a muncit mult la asigurarea stabilităţii terenului de sub Petromidia, astfel că întreaga construcţie rezistă la un cutremur de nouă grade pe scara Richter.

Lucrările la combinat au durat 13 ani si circa 5.000-6.000 de oameni au lucrat pentru ridicarea acestei rafinarii.

Momentul adevărului

1979 este anul despre care toți își amintesc cu drag. În luna iunie a fost dată în folosință prima instalație din rafinărie: Distilarea Atmosferică. Astăzi, Petromidia numără nu mai puțin de 19 instalații principale care, împreună, conturează cea mai mare rafinărie din România.

Veteranii platformei își aduc aminte mereu cu emoție de primele zile, de primele încercări și de primele rezultate notabile. Ei sunt și cei care au fost martori la evoluția fulminantă a rafinăriei, de la o singură instalație, la una dintre mai importante rafinării din regiunea Mării Negre.

Intenția din acea vreme a fost aceea de a dezvolta o întreagă industrie pe verticală: textile, petrochimie, cauciuc, lacuri și vopseluri, îngrășăminte chimice, iar toată această dezvoltare urma să aibă ca referință petrolul.

Era post-comunistă

În perioada anilor 1990 - 2000, pieţele s-au restructurat radical atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, iar necesarul de materii prime pentru industria de fire şi fibre sintetice a scăzut foarte mult, ceea ce a avut ca efect redirecţionarea activităţii platformei pe producţia de carburanţi şi polimeri.

Începand cu 2005, rafinăria a fost prima din România care a avut un centru de comandă și control, unde procesele erau automatizate. Clădirea este construită ca un buncăr, fiind proiectată să reziste calamităților naturale severe, precum cutremurele.

Intre 2008 – 2012, a avut loc cel mai mare proiect de modernizare și creștere a capacității, de la 3,5 la 5 milioane tone. Astfel, Petromidia a devenit cea mai mare rafinărie din România și una dintre cele mai moderne din sud-estul Europei, cu impact semnificativ în zona Dobrogei și pe plan național.

Petromidia are un indice de complexitate Nelson de 10.5 și prelucrează țiței cu conținut ridicat de sulf, obținând exclusiv produse Euro 5.

Rafinaria lucrează integrat cu Vega, cea de a doua rafinărie a Grupului, căreia îi trimite produse semifabricate din care rezultă produse cu valoare adaugată. Vega este singurul producător local de bitum rutier și bitum modificat cu polimeri.

Tot în cadrul rafinăriei Petromidia, funcționează singura unitate de petrochimie din Romania.

În 2008, rafinăria a pus în funcțiune singurul terminal marin, aflat la 8,6 km de Portul Midia, care aprovizionează rafinăria cu țiței prin conducte subterane și terestre.

În acest moment sunt 45 persoane cu o vechime de 39-40 de ani pe platformă.